Ispășirea pentru îndreptarea păcatelor

Pentru a înțelege acest articol, vă recomandăm să vă familiarizați cu următoarele articole:

  • Ce sunt meritele și păcatele?
  • Tipuri de păcate
  • Consecințele păcatelor

1. Introducere

A ne părea rău de greșeala comisă și a depune eforturi pentru a compensa greșeala este o tendință naturală la oameni. Chiar și un copil mic care a greșit înțelege acest lucru și învață să-și ceară scuze.

O persoană care face greșeli sau face o faptă rea suferă păcatul. Toți suntem obligați să facem păcate la un moment dat. În acest articol explicăm ce putem face pentru a elimina efectele păcatului.

2. Cum să îndreptăm păcatul?

Este posibil să eliminați chiar și cel mai mare păcat prin respectarea strictă a Neprihănirii (Dharma) cu credință și curaj.

În funcție de temperamentul nostru fundamental, stadiul vieții și alți factori, aderarea la Neprihănire poate implica:

Potrivit unui Sfânt evoluat, Adi Shankaracharya din India (secolele VIII - IX dC), Neprihănirea (Dharma) este cea care îndeplinește cele 3 sarcini:

 

1. Menținerea sistemului social în stare excelentă

 

2. Aportul progresului lumesc al fiecărei ființe vii

 

3. De asemenea, și provocarea progresului în domeniul spiritual.

 

- Shri Adi Shankaracharya
  • Penitența (de ex. pentru cei care urmează Calea Hathayoga, asta poate implica expunerea corpului la perioade prelungite de disconfort)
  • Controlul asupra minții, a organelor de simț și a organelor motorii (de exemplu, vorbind doar cât este necesar, controlul asupra dorinței sexuale etc.)
  • Controlul asupra corpului (de exemplu, viteza de respirație etc.)
  • Sacrificiu
  • Puritatea comportamentului etc.

Depunerea tuturor eforturilor noaastre de a proteja Neprihănirea ne eliberează și de toate păcatele.

Cu toate acestea, datorită stilului de viață predominant Raja-Tama în era actuală a lui Kaliyug, pentru majoritatea oamenilor, a duce un astfel de mod de viață cinstit nu este decât o posibilitate îndepărtată.

O altă modalitate de a elimina consecințele păcatului este prin ispășire.

3. Ce este ispășirea?

Ispășirea este remușcarea pentru greșelile sau faptele rele comise și asumarea unei pedepse adecvate pentru a curăța păcatul rezultat. Ispășirea implică pocăință și hotărâre.

Unele beneficii ale ispășirii sunt:

  • Ispășirea scutește un individ de sentimentul de vinovăție care decurge din greșeală.
  • Ispășirea eliberează un individ de consecințele păcatului și, ca urmare, păcatul nu se transferă în viața viitoare. Astfel, el elimină obstacolele lumești din calea progresului spiritual.
  • Ispășirea ajută la dezvoltarea unui sentiment de mulțumire atât pentru individ, cât și pentru cei din jurul lui.
  • Văzând persoana care a comis nedreptate ispășind pentru greșelile sale, ura din mintea victimei scade sau se diminuează.

4. Tipuri de ispășire

În funcție de gravitatea păcatului, ispășirea poate varia de la ușoară la severă.

Păcatele comise în necunoștință de cauză pot fi, în general, absovite prin pocăință sau prin mărturisirea publică a păcatului. Pe de altă parte, ispășirea severă este recomandată pentru păcatele comise cu bună știință.

Câteva exemple de ispășiri sunt:

  • A merge într-un pelerinaj
  • Donarea
  • Postul

Mai multe detalii despre ispășirea specifică pentru fiecare tip de păcat sunt disponibile în diverse texte sfinte.

5. Diferența dintre pedeapsă și ispășire – importanța pocăinței

Diferența dintre pedeapsă și ispășire este în pocăința persoanei care ispășește păcatul. Persoana care se ispășește este legată de un jurământ. Ea respectă promisiunea riguroasă și mai târziu, devine virtuoasă.

Pe de altă parte, simpla mărturisire a crimei sau pedeapsa cu care se confruntă nu împiedică un individ să facă în mod repetat acele greșeli. Criminalii care se confruntă cu pedeapsa pentru infracțiunile lor în general nu ajung mai bine la final, căci nici nu simt pocăință și nici nu sunt conștienți de consecințele teribile ale faptelor lor criminale.

Neprihănirea ne învață despre merite, păcate și respectarea Neprihănirii în viața de zi cu zi. Urmând Dreptatea, natura fundamentală a unei persoane se transformă în sāttvik. Această persoană nu se gândește niciodată la comiterea unui act greșit și evită orice act care va genera păcate. Prin urmare, acolo unde prevalează Neprihănirea nu este nevoie de legi. Așa a fost în Satyayug. Nu exista conducător și nici legi, pentru că toți erau sattvik și, prin urmare, nu era nevoie de conducători sau de legi. – Sanctitatea Sa, Dr. Athavale

Merită remarcat faptul că simțirea remușcării sau mărturisirea greșelilor noastre are, de asemenea, limitări, deoarece o persoană se obișnuiește să păcătuiască în fiecare zi și apoi să își mărturisească păcatele.

O întrebare a fost adresată odată unui Sfânt: “Care persoană este mai bună – cea care-și mărturisește greșelile sau cea care le ascunde?” Răspunsul a fost: “Sunt mai mult sau mai puțin la fel. Cel care se schimbă și nu repetă greșelile este cel mai bun.”

6. Importanța preacântării și a devotamentului

În articolele noastre despre preacântare, am explicat cum preacântarea creează un centru al devoțiunii în mintea subconștientă și care înlătură gândurile care izvorăsc din ea.

Stocul nostru de merite și păcate din nașterile din trecut este de asemenea stocat în mintea subconștientă. La fel cum soarele distruge ceața sau topeste zăpada, pe lângă eliminarea gândurilor inutile din minte, preacântarea distruge și păcatele noastre.

De fapt, când preacântările încep să fie făcute cu devotament, dorințele care ne-au condus la păcat sunt, în cele din urmă și ele curățate.

Ispășirea doar elimină păcatul, dar nu dorința de a păcătui. Odată ce dorința de Eliberare Finală este invocată în individ, preacântarea se ocupă atât de eliminarea dorințelor, cât și a păcatului. – Sfinția Sa Kane Maharaj, Narayangaon, Pune, Maharashtra, India

7. Ispășirea în contextul eliminării defectelor de personalitate

Procesul de înlăturare a defectelor de personalitate este o parte integrantă a practicii spirituale pe Calea Harului Gurului (Gurukrupāyoga). Ispășirile sunt unul dintre instrumentele disponibile în acest proces care ajută căutătorii să reducă efectul necorespunzător al greșelilor lor individuale și colective.

8. În concluzie – ispășirea pentru a îndrepta păcatul și practica spirituală

Dorința, ura, atașamentul, așteptarea, mânia, lăcomia, ego-ul, gelozia etc. sunt motivele fundamentale care duc la păcătuire. A descuraja o persoană de a păcătui ar fi eficace numai dacă ea ar înțelege regulile referitoare la păcat și consecințele lui.

Este important să înțelegem că pedeapsa și ispășirea nu elimină rădăcina dorinței noastre de a păcătui. Cu toate acestea, eliminarea defectelor de personalitate și a dorințelor care conduc la păcat este posibilă prin practica spirituală regulată.