În articolul “Ce este emoția spirituală?” am explicat emoția spirituală. În acest articol vom explica diferența dintre emoțiile noastre obișnuite și emoția spirituală.
1. Ce sunt emoțiile?
Cu toții am experimentat emoții (bhāvanā) în noi înșine și în ceilalți. Emoțiile sunt sentimente legate de viața noastră lumească. Ele sunt, în esență, atitudini ale minții conștiente. Emoțiile noastre ne dau fericire sau nefericire și sunt legate de micul nostru “eu”. Prin urmare, într-o stare de emoție, ne identificăm și mai mult cu cele 5 simțuri, mintea și intelectul nostru. Rezultă că a fi foarte emoțional ne face să fim și mai înrădăcinați în existența noastră lumească și ne sporește conștientizarea propriei noastre existențe. De aceea, a fi de natură emoțională ne îndepărtează cu atât mai mult de Dumnezeu.
2. Ce este emoția spirituală?
Pe de altă parte, emoția spirituală (bhāv) este o stare de comuniune cu Dumnezeu. Ea este legată de mintea subconștientă (chitta). Atunci când emoția spirituală este trezită, pentru acel moment se transcende starea obișnuită de identificare cu existența lumească. Conștiința propriei existențe se reduce, de asemenea. Astfel, într-o stare de emoție spirituală o persoană transcende micul “eu” și se identifică cu marele “Eu”. Emoția spirituală ne oferă o experiență spirituală a Beatitudinii (Ānand). Beatitudinea este o stare de fericire superlativă, însă ea se află dincolo de fericire și nefericire.
3. Cum să diferențiem emoția spirituală de cea lumească?
În cazul unei persoane foarte emoționale, de multe ori emoția este confundată cu emoția spirituală, mai ales când apare într-un cadru spiritual. De exemplu, acest lucru se poate întâmpla atunci când o persoană se află în mijlocul emoțiilor într-un loc de închinare sau când se află în prezența unui maestru spiritual (Guru) față de care poate avea un atașament psihologic. Dacă ceea ce trăiește o persoană este emoție sau emoție spirituală poate fi confirmat doar prin intermediul celui de-al șaselea simț activ sau al percepției extrasenzoriale (ESP). Cu toate acestea, la nivel intelectual, putem verifica într-o oarecare măsură dacă ceea ce trăim este doar emoție sau o experiență spirituală, în funcție de următoarele criterii:
- Reducerea Ego-ului sau a “eu-lui”: Într-o stare de emoție spirituală există o reducere accentuată a ego-ului nostru. Prin urmare, putem verifica manifestările ego-ului nostru ca un ajutor pentru a decide dacă trăim o emoție obișnuită sau o emoție spirituală. De exemplu, putem verifica dacă simțim ego în legătură cu starea de emoție spirituală însăși în timp ce trecem prin această experiență. Cu toate acestea, dacă emoția spirituală nu este susținută, ego-ul poate apărea ulterior.
- Reducerea conștiinței corporale: : În timpul unei stări de emoție spirituală, pe măsură ce ne identificăm, în diferite grade, cu marele “Eu”, ne pierdem conștiința corpului în această măsură. Prin urmare, atunci când emoția spirituală a unei persoane este trezită și se manifestă sub forma oricăreia dintre cele opt manifestări, cum ar fi lacrimile de Beatitudine etc., acesta nu se simte conștient de sine. Acest lucru este valabil chiar și atunci când cineva este timid sau rezervat și emoția spirituală este trezită în prezența multor străini.
Un căutător SSRF, un angajat senior într-o bancă internațională, și-a amintit de Guru și a trăit emoții spirituale când mergea pe stradă. Lacrimile au început să i se scurgă pe obraji, dar el nu le-a observat, atât de pierdut era în starea sa de emoție spirituală.
- Experiența iubirii fără așteptări: Emoția spirituală este, în esență, o stare de trăire a lui Dumnezeu în noi înșine și în ceilalți. De asemenea, în această stare, conștiința noastră despre noi înșine este scăzută. Prin urmare, în această stare se experimentează iubirea fără așteptări (prīti) față de ceilalți.
- Lacrimi reci: Dacă manifestarea emoției noastre spirituale este sub formă de lacrimi, acestea sunt reci. Pe de altă parte, lacrimile rezultate din emoții obișnuite sunt calde la atingere.
- Tipul de plânset: Plânsul rezultat din emoție, în special din durere, poate fi sub forma unui plâns în hohote. Plânsul în urma unei emoții spirituale este de fel silențios.
- Sentimentul care se manifestă după această stare: Din nou, întrucât emoția spirituală este o stare de comuniune cu Dumnezeu, chiar și după ce se iese din această stare, se resimt urme ale identificării cu marele “Eu”. Acest lucru poate fi experimentat sub forma reducerii mentalității limitate, a unei mai mari stabilități, a creșterii maturității spirituale, a unei mai bune convingeri intelectuale cu privire la practica spirituală și la realizarea lui Dumnezeu etc.