Fundația de Cercetare a Științei Spirituale (SSRF) definește practica spirituală ca eforturi oneste și sincere făcute consistent zilnic pentru a dezvolta calități divine și a obține fericirea veșnică sau Beatitudinea (Ānand).
Încă un fel de a defini practica spirituală este călătoria noastră personală de a merge în interior peste cele cinci simțuri, minte și intelect pentru a simți Sufletul (Dumnezeu) din interiorul fiecăruia din noi. Una din calitățile lui Dumnezeu este Beatitudinea perpetuă și astfel prin atingerea Sufletului, și noi trăim Beatitudine.
Pentru ca practica spirituală să genereze creștere spirituală rapidă ar trebui să fie:
- Conform celor șase principii de bază a practicii spirituale.
- Să fie facută in trepte progresiv mai mari calitativ si cantitativ.